EcoMarathon Moeciu de Sus - kilometru cu kilometru

A sosit si al doilea maraton montan la care particip.
Daca in Piatra Craiului eram la mine acasa pe cea mai mare parte a traseului, aici nu numai ca habar n-aveam traseul, dar, poate greu de crezut, nici in Moeciu de Sus nu fusesem vreodata pina acum !
Din motive personale nu am putut sa-mi petrec intreg weekend-ul in Moeciu, si ca sa pot totusi participa la maraton am plecat dimineata la 4.30 din Bucuresti, am alergat, iar dupa cursa direct in masina si inapoi in Bucuresti. Sper sa nu mai fie nevoie sa fac vreodata asa ceva, si sa pot sa ma bucur nu numai de alergare dar si de atmosfera de petrecere de dupa cursa.

km 0
Startul m-a prins cind tocmai ce ma apucasem sa-mi aranjez nu stiu ce prin rucsac, asa ca am trecut prin poarta de la plecare printre ultimii. O pornesc in alergare usoara cu grija sa nu patesc ca anul trecut la MPC sa-mi scot sufletul inainte de vreme.

From EcoMarathon Moeciu de Sus

km 0 - km 3
Deja dupa primele sute de metri multi concurenti incep sa o ia la pas, probabil ca sint 'amatorii' de la cursa de cros, ma gindesc. Depasesc ba pe stinga ba pe dreapta, ba prin mijloc, stiu ca sint vreo 3 km de alergat, imi verific ceasul sa vad cit a mai ramas, si imediat ajung la podetul dupa care incepe prima urcare pe poteca.

km 3 - km 5
Stau la coada sa trec pe podet, e o pauza binevenita, apoi o iau repede pe potecuta si continui sa depasesc concurenti cind gasesc o posibilitate sa ma strecor pe linga ei. Pe la km 5 urcarea dificila e cam terminata, e un punct de hidratare doar cu apa, ma intreb daca asta o fi primul punct de realimentare, nimic altceva decit apa ?

km 5 - km 9
Beau repede un pahar si o iau la fuga, poteca e buna de alergat, in urcare si coborire usoara pina la km 9 unde e punctul de realimentare adevarat. Aici redevin lenes si ma pun pe baut si mincat, rog pe un tip de la realimentare sa-mi faca niste poze (multumesc !) si pierd vremea in timp ce un sir lung de concurenti alearga mai departe, pe drum.

From EcoMarathon Moeciu de Sus

From EcoMarathon Moeciu de Sus

km 9 - km 14
O iau si eu din loc intr-un tirziu, alerg prin sat, mai fac cite o poza din fuga, la un moment dat aud un zgomot usor si simt ca parca imi lipseste ceva. Ma intorc si ce vad, camera mea foto era pe iarba dincolo de gard, in curtea unui om. Fac echilibristica sa-mi recuperez aparatul foto de dupa gard si o iau din nou la pas, calc mai 'ca pe oua' sa nu-mi sara iar camera din buzunar.

From EcoMarathon Moeciu de Sus

From EcoMarathon Moeciu de Sus

Urmeaza o portiune de poteca cu o priveliste minunata, alerg in timp ce ma uit de jur imprejur, si incepe coborirea abrupta pina in Moeciu.

From EcoMarathon Moeciu de Sus

Ajung la punctul de start dupa prima bucla intr-o ora 50', inca proaspat ca o floare.

km 14 - km 18.5
Nu stau mult si o pornesc in urcarea de pe bucla 2.

From EcoMarathon Moeciu de Sus

From EcoMarathon Moeciu de Sus

In fata il vad pe dl. Rosu care urca cu steagurile in maini, il depasesc cind se termina urcarea, ma tin dupa o fata care are un ritm foarte bun.

From EcoMarathon Moeciu de Sus

Si vine iar o coborire abrupta. Incep sa ma supere coboririle astea abrupte, nu pot sa bag viteza ca alunec si lovesc cu degetele mari in virful ghetelor, ma tem sa nu ramin fara unghii, si le-am taiat din carne cu o seara inainte dar tot degeaba.Sint depasit pe coborire de citiva alergatori.

From EcoMarathon Moeciu de Sus

km 18.5 - km 24
La punctul de realimentare de la km 18.5 sint inca in forma, dar urmeaza o portiune de drum care mi se pare deprimanta... drum, masini care trec, praf... alerg cite o suta de metri apoi o iau la pas rapid, iar alerg... merg. Ma gindesc ca traseul ar fi fain pentru o tura de bicicleta, dar de mers de jos nu e prea placut. Deodata ma ia o sete napraznica, tot timpul atent unde pun piciorul nici nu mi-am dat seama ca am gitul uscat si gura incleiata. Bine macar ca e frig si nu ma arde soarele. Mai trag din furtun (mi-am luat camel-back, un mare pas inainte :-) cite o gura de apa, dar nu prea ajuta. Incerc sa o iau mai tare dar inima imi bate nebuneste in piept si nu ma lasa. Ma uit la ceas, 3 ore de la start, peste 21 km, am trecut un pic de jumatate. Nu e rau, dar o sa mai pot tine acelasi ritm inca odata pe atit ? La un moment dat il vad pe un tip din fata mea ca se chirceste linga niste busteni, il intreb daca se simte bine, si imi raspunde in engleza ca face stretching.

km 24 - km 28
Ajung la urmatorul punct de realimentare, oboseala deja m-a cuprins, sint totusi multumit ca am scapat de portiunea de drum prafuit. Beau aproape un litru de lichide. Cu toate astea setea persista, probabil trebuie ceva timp pina sa se absoarba lichidul in organism. Strainezul a ajuns cam deodata cu mine dar a plecat repede, iar cineva de la realimentare ne confunda si imi vorbeste in engleza.

From EcoMarathon Moeciu de Sus

Cobor incetisor, pe drum intilnesc niste cocalari cu berea in mana care par foarte amuzati de ce se intimpla, ma intreaba de premii... ma intreb ce fata ar face daca le-as spune ca e greutatea in bere a cistigatorului, dar sint prea obosit sa am chef de glume. Mai intilnesc un tip care pare sa sufere, il intreb si pe el daca e ok, iar omul imi raspunde in spaniola. Ha, chiar ca avem participare internationala !

Inca o coborire abrupta pina in Moeciu, deja ma exaspereaza coboririle astea, si deodata incepe sa ploua marunt. Nici nu mi-am dat seama cind s-a stricat vremea, concentrat fiind doar la alergare. Ajung in 4:03 jos, si ma reped la realimentare.

km 28 - km 34
Stau citeva minute sa ma hidratez, mai ciugulesc cite ceva si aud cum vine din bucla 3 Alin Tanase, care tocmai termina pe locul 3. Am un sentiment de admiratie amestecata cu deprimare cind ma gindesc ca eu mai am de alergat inca o bucla, iar altii deja au terminat. Dar n-am ce face, puteam sa ma inscriu la cros daca vroiam sa fie usor, si incet-incet pornesc in urcare pe bucla 3. Urcusul parca nu se mai termina, am pierdut mult din viteza, privesc la ceas cum se scurg kilometri, apoi sutele de metri, zecile de metri, din cind in cind mai vine cineva din urma si ma depaseste, la un moment dat ma trezesc ca imi pling singur de mila, imi zic incetisor, 'vai de capul meu ce greu e', si cind imi dau seama de asta ma ia risul, 'sa mor si nu ma las !' imi zic, ah, asta sint eu ! Am depasit momentul greu, acum urcarea merge mai usor, si nu peste multa vreme sint sus.

From EcoMarathon Moeciu de Sus

From EcoMarathon Moeciu de Sus

From EcoMarathon Moeciu de Sus

Iar coborire, apoi o mica portiune de drum forestier pina la punctul de realimentare. Stau putin de vorba cu cei de la realimentare care sint foarte draguti si ma incurajeaza. O fata imi spune ca sint pe locul 140, nu-i rau, ma gindesc, sint inca in prima jumatate, eu aveam impresia ca am ramas printre ultimii.

km 34 - km 42
Informatia asta ma mobilizeaza sa o iau din loc, si ultima mare urcare nu mi se mai pare atit de dificila, e si padure, e si frig, mie asta imi place. Cind ajung sus e deja o ninsoare deasa ca nu mai vad pe unde sa o iau, sint doar in tricou dar nu mi-e frig decit putin la brate. 'Daca ti-e frig inseamna ca nu te misti destul de repede' e vorba mea. O gura de ceai fierbinte e binevenita la ultimul punct de control, in cel mai inalt punct al traseului. Ar fi bun cu rom, dar merge si asa... Imi aduc aminte ca am citit ca Maratonul Baikal e singurul unde votca este bautura oficiala, eh, as trage un paharel - doua, asta e un concurs care nu trebuie ratat :-)

From EcoMarathon Moeciu de Sus

Dar gata cu visarea, beau repede ceaiul si-i dau la vale prin ninsoare, mi se pare nostim sa alerg asa doar in tricou. Mai depasesc, mai sint depasit, hmm... e cazul sa dau tot ce pot. Incep si trag cit pot de tare pe ultimii kilometri, e bine ca ma uit la ceas si vad cum trec repede, nu mai e ca la urcare cind am facut 25 minute pt un km jumatate. Si se termina, bineinteles, iar cu o coborire abrupta in care sint din nou depasit, ma simt frustrat, nu e vorba ca nu pot merge mai repede din cauza oboselii, ci imi lipseste tehnica si incaltarile potrivite. In fine scap si de coborire, trec peste un podet si ajung la sosea, alerg ultimele sute de metri in timp ce lumea ma incurajeaza de pe margine, din boxe se aude 'hai Andrei !', imi e putin cam jena, parca-s mare vedeta, Cornelia si Silvia stiu sa faca o atmosfera extraordinara, si ajung la poarta gonflabila unde e sosirea, aproape ca dau peste fata care vine sa-mi puna medalia de git, dar ma opresc in ultimul moment.
Uau, am facut-o si pe asta !


Am ratat cu putin tinta pe care mi-o propusesem, sa termin in prima jumatate. Pina la urma n-au fost 300 de participanti, ci doar 272 care au luat startul, iau eu am terminat pe 139, un pic dincolo de jumatate. Nu-i bai, sint totusi multumit de cum am mers. Cu 6h25', am scos cu mai bine de o ora jumatate mai putin ca la Maratonul Piatra Craiului.

Acum citeva cuvinte despre cursa.
Mi s-a parut mai greu decit MPC-ul. E o impresie personala, nu spun ca e mai greu la modul absolut. Poate si din cauza ca am plecat obosit in cursa, ca nu stiam drumul... M-a cam deprimat portiunea de urcare pe drum de masini, si nu mi-a placut ca sint multe coboriri abrupte pe iarba si pamint. Ce mi-ar fi placut un grohotis ca in Crai... Dar in rest, drumul a dus prin locuri incintatoare, mai ales bucla 1 mi s-a parut superba (sau poate ca atunci eram eu mai odihnit si mai atent la peisaj).
Ah, si un lucru mi-a lipsit: supa la plic ! Anul trecut, la MPC, coborind obosit si inghetat la Plaiu Foii, m-a uns pe suflet supa calda de la punctul de realimentare. Ar fi prins tare bine si acum, in ninsoarea de la Gutanu. Cind am ajuns acasa dupa maraton, am baut un litru de supa calda ca la Plaiu Foii :-)

M-am dus cu mari asteptari pentru ca stiam ca acest maraton e visul devenit realitate al gemenelor Cornelia si Silvia David. Speram la un concurs la fel de reusit ca MPC-ul. Si exact asa a si fost, o organizare excelenta si o atmosfera pe cinste.
Daca acum am doua maratoane montane la activ si ma pregatesc pentru primul de plat, pot spune ca in mare parte e si datorita entuziasmului Corneliei, alaturi de 'inconstienta' colegului meu Nic, care inca de pe vremea cind alergam 2-3 km visa la maraton, precum si unei carti care pe mine m-a inspirat enorm, e vorba de 'born to run' desigur.
Si nu sint singurul: in timp ce urcam bucla doi s-a intimplat sa trec pe linga o fata care tocmai povestea ca datorita Corneliei alearga. Dincolo de performantele lor ca sportive, cele doua surori au ceva care nu se poate explica in cuvinte, un talent fantastic sa mobilizeze oamenii, si cred ca darul acesta pe care-l au e mult mai important decit un loc pe podium intr-o competitie.
Fetelor, va datorez momentele grele dar atit de frumoase din aceasta zi ! Si pentru ca vreau sa dau si eu ceva inapoi, la anul puteti conta pe mine ca voluntar.

From EcoMarathon Moeciu de Sus

Alergare in Anglia

Intimplarea a facut sa ajung pentru citeva zile intr-un mic orasel din sudul Angliei. Dimineata si seara am bintuit imprejurimile, incintat de faptul ca si in acel colt de tara sint amenajate poteci pentru cei care doresc sa mearga pe bicicleta sa alerge, sau doar sa se plimbe.
Deci am vazut asa: o fosta cale ferata transformata pe o lungime de 16 mile intr-o poteca larga buna pentru biciclete / pietoni, si pe de alta parte o retea de poteci care conecteaza satele din valea riului Avon (si probabil si mai departe), care sint niste potecute intinse pe zeci de mile prin pajisti, mlastini, in general urmind cursul riului - greu de alergat pe ele, mai sint noroaie, mai un pic de apa din cind in cind, desi unde era un pic de mlastina de obicei gaseasi si un bustean pe care sa mergi, chiar amenajat cu un grilaj de metal ca sa nu aluneci.
Am alergat mai bine de 10 km intr-o dimineata pe traseul fostei cai ferate. Am intilnit biciclisti, oameni relaxati iesiti la o plimbare care saluta atunci cind ajungi in dreptul lor, cum era pe vremuri si la noi la tara. A fost o placere, dupa atita alergat pe asfalt, sa alerg pe pamint intr-o frumoasa dimineata, sub umbra copacilor, in ciripit de pasari.

Citeva poze de pe valea riului Avon:

From Anglia - Ringwood - adica undeva la tara

From Anglia - Ringwood - adica undeva la tara

From Anglia - Ringwood - adica undeva la tara

From Anglia - Ringwood - adica undeva la tara

From Anglia - Ringwood - adica undeva la tara

Cu aceasta ocazie a fost prima data cind am dormit la un han...

From Anglia - Ringwood - adica undeva la tara

From Anglia - Ringwood - adica undeva la tara

From Anglia - Ringwood - adica undeva la tara

From Anglia - Ringwood - adica undeva la tara

From Anglia - Ringwood - adica undeva la tara

From Anglia - Ringwood - adica undeva la tara

Tot pe valea riului Avon se gaseste orasul Salisbury, cu una din cele mai impresionante catedrale pe care le-am vazut vreodata.

From Anglia - catedrala din Salisbury

E prima data cind vad un izvor intr-o catedrala:

From Anglia - catedrala din Salisbury

From Anglia - catedrala din Salisbury

From Anglia - catedrala din Salisbury

From Anglia - catedrala din Salisbury

From Anglia - catedrala din Salisbury

Tot in catedrala se gaseste cel mai vechi mecanism de ceas din lume care inca functioneaza. Ceasul nu are o fata si ace, la vremea respectiva ceasurile nu faceau altceva decit sa traga clopotul la anumite intervale de timp.

From Anglia - catedrala din Salisbury

From Anglia - catedrala din Salisbury

Mormintul unui cavaler, cu cainele sau la picioare:

From Anglia - catedrala din Salisbury

O curte interioara care mi-a placut foarte mult:

From Anglia - catedrala din Salisbury

From Anglia - catedrala din Salisbury

Nu departe de Salisbury, tot pe valea aceluiasi riu, se gaseste complexul megalitic de la Stonehenge, unde hoarde nesfirsite de turisti vin sa vada pietroaiele. Mare lucru nu e de facut acolo, o tura in jurul megalitilor (nu ai cum sa te apropii de ei, am inteles ca era plin de hipioti care isi faceau veacul pe acolo asa ca acum accesul se face doar pe o poteca circulara la oarecare distanta de pietre), citeva poze, ura si la gara - adica la aeroport...

From Anglia - Stonehenge

From Anglia - Stonehenge

From Anglia - Stonehenge

Din nou alergare

Am iesit azi la sesiunea de intervale respectind programul ca de obicei. Toate problemele de dupa alergarea lunga de duminica au disparut, cu exceptia durerii din ligamentul femural. Azi am alergat cu pasi usori, "ca pe oua", exact cum trebuie, cu pasi mici si cadenta mare. Ma gindesc totusi, pentru siguranta, sa inlocuiesc alergarea lunga de duminica cu un tempo. Inca un motiv ar fi ca mi se pare ca programul de antrenament pe care-l urmez pune prea mult accent pe alergari lungi si lente, pe cind, cel putin in cazul meu, simt ca progresele vin in urma alergarilor tip intervale / tempo.
Ce program de antrenament urmez e secret :- ) o sa povestesc despre el dupa maratonul de la Stockholm, sa vedem daca a functionat. Este oricum unul destul de neobisnuit.

32 km

Inchei aici seria cu nr. de kilometri, pt ca nu am de gind sa alerg mai mult de atit la antrenamente. Am facut-o si pe asta, dar pot spune ca a fost prea mult, intr-un timp prea scurt: de la 0 la 32 km in 4 saptamini e prea repede si acum se simte in articulatii. De fapt au fost cam 32.4 km, pt ca ceasul meu de antrenament are tendinta sa arate distante mai scurte decit in realitate cind alerg mai incet (si mai lungi atunci cind alerg mai repede, dar la alergari scurte nu se simte, pe cind la 32 km se tot aduna pe parcurs). Iata ca am ajuns sa am si eu probleme cu articulatiile din cauza alergarii, ca nu sint din fier sa rezist la asa o crestere brusca a volumului de antrenament. A doua greseala pe care am facut-o a fost ca am ignorat avertismentele din timpul alergarii (senzatie de jena, senzatie ca ceva nu merge bine, ca nu calc cum trebuie) si m-am ambitionat sa nu ma opresc pina ce n-am atins distanta pe care mi-o propusesem.
Rezultatul: partea exterioara a talpii stingi jena la mers, usoara durere pe partea exterioara a ambilor genunchi, ligamentul femural sting varza. Concluzia: problemele cu talpa si genunchii cel putin se datoreaza suprapronatiei. Partea buna e ca articulatia cu probleme de la fotbal care m-a tinut aproape 3 luni pe tusa nu are nimic. (Adevarul e ca m-am concentrat prea mult asupra ei si am neglijat semnele pe care mi le dadeau celelalte articulatii). Si pe deasupra ma simt in forma si odihnit. Azi am bagat un inot usor de recuperare si astept sa vad cum evolueaza problemele cu articulatiile, pentru ca mai degraba renunt la antrenamente o vreme decit sa o patesc si mai rau. Din greseli invatam.

26 km

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara, hai ca ies s-alerg pe-afara !
Am mers in I.O.R. cam nu prea convins, asteptindu-ma la 1. fleoscaiala, 2. ghetus 3. oameni de bine care sa ma ia la misto.
Cum am ajuns in dreptul podului, am vazut niste baieti imbracati necorespunzator pentru vremea de afara, care ce faceau, alergau, e plina lumea de nebuni dom'le !
Aha, mi-am zis, merge sa dau o tura, si incet incet, pe zapada, pe ninsoare, a iesit o alergare super faina. Nici gheata, nici zapada mare, nici apa/noroi, a fost exact cum trebuie. Ba a mai iesit si soarele la un moment dat asa ca m-am si bronzat cu o frumoasa urma de caciula.
Entuziasmat cum eram am alergat mai repede decit trebuia... o sa incerc sa nu mai exagerez ca la urma urmei trebuie sa ma antrenez, nu sa ma obosesc eu om batrin, vorba ceea.
26.2 km, A.M.R. 16 !

23 km

Dupa aproape 3 luni de pauza de alergari am reinceput in forta programul de antrenament pentru maraton. Azi am facut cea mai lunga alergare de pina acum, 7 ture mari de I.O.R + una mica, adica un pic peste 23 km.
Mi-a cam fost teama la alergarile de luna asta sa nu-mi revina problemele cu genunchiul, dar pina acum, slava Domnului, n-am nici un motiv de ingrijorare.
Alergarea a mers bine, spre sfirsit am inceput sa am un pic de durere musculara, dar acum ma simt surprinzator de bine.
Cind alerg in parc imi monitorizez distanta si pulsul cu un Garmin FR-60 de care sint destul de multumit. O sa povestesc intr-o postare viitoare despre acest ceas de antrenament foarte util pe care mi l-am facut cadou dupa semi-maratonul de la Bucuresti din toamna :-).
Ce am observat, neplacut, este ca dupa pauza prelungita desi alerg mai incet decit inainte, am pulsul mai ridicat. Sper sa imi revin cit mai repede la o forma fizica mai buna ca sa pot face fata cu succes programului de antrenament, care include alergari din ce in ce mai rapide si mai lungi. 14 saptamini au mai ramas pina la Stockholm, si as vrea sa ajung si la eco-maratonul de la Moeciu pina la care a ramas si mai putin timp (nu stiu inca daca voi face tot maratonul de la Moeciu sau doar o bucla).

Tura de iarna: Malaiesti - Omu

Aveam de mult in minte tura asta, iar vineri cind am vazut ca se anunta ger si soare la munte, am zis: atat !
Simbata am pornit tirziu din Bucuresti si, dupa aglomeratia inevitabila intre Sinaia si Busteni am ajuns la Gura Diham de unde am urcat la Malaiesti trecind pe la Diham - Glajerie.
Dupa o noapte in Malaiesti si un mic dejun consistent am pornit la drum.

From Bucegi: Malaiesti - Omu

From Bucegi: Malaiesti - Omu

From Bucegi: Malaiesti - Omu

From Bucegi: Malaiesti - Omu

From Bucegi: Malaiesti - Omu

De la cabana ni s-a spus ca nu se poate urca pe hornuri din cauza corniselor de doi metri, si ca multi au incercat sa urce dar s-au intors.

From Bucegi: Malaiesti - Omu

Zapada e un pulver in care ne mai scufundam, mai ales in prima parte a hornului. Noroc ca avem poteca batuta de niste zmei cu pasi uriasi de un metru, ca altfel era muncitoreasca rau urcarea. In partea superioara a hornului zapada e mai inghetata, si urcusul devine o placere.

From Bucegi: Malaiesti - Omu

Din fericire, nici vorba de cornise.

From Bucegi: Malaiesti - Omu

O tura in care mi-am adus aminte cum e sa-ti inghete degetele la maini si picioare. Cel mai frumos moment al turei a fost cind am iesit din horn si am vazut in sfirsit soarele, am stat si m-am incalzit ca un pui.

From Bucegi: Malaiesti - Omu

Iese si Vlad din horn, cu schiurile in spate.

From Bucegi: Malaiesti - Omu

From Bucegi: Malaiesti - Omu

Dupa un ceai cald si o leneveala la Omu, a urmat coborirea pe in lumina slaba a inserarii pe Valea Cerbului pe niste urme vagi de schiuri, cu vintul care incepuse sa bata in rafale si sa ridice zapada. Apoi coborirea prin padure, la masina si acasa.
Tura asta mi-a dat o idee pt o alta: Muchia Tiganesti. Ar fi fain sa apuc sa o fac iarna asta.

From Bucegi: Malaiesti - Omu